after a good sleep...

today let's smile! :)

hello kitty!

u don't have to be crazy to be my friend...

vineri, 3 august 2012

adevar sau pesimism?


    Traim intr o lume a televizoarelor, a cartilor, a viselor....a tot ce ne poate lua gandul de la realitatea pe care o avem. Ne refugiem intr o lume in care lucrurile rele nu ne ating, suntem doar un privitor de la distanta... si ne multumim cu asta.  Pentru ca...este mai usor.
     Cum ai putea sa rezisti intr o lume ca asta fara sa innebunesti, fara sa ai o parte din tine ascunsa tuturor, care sa nu poate ajunge realitatea la ea....care sa nu fie victima vietii reale? asa k mai bine ne ascundem; traim intr adevar...dar doar de suprafata. Interiorul e mult mai mult dar nimeni nu vrea sa recunoasca. Ne doare prea tare sa recunoastem k de fapt viitorul este....''cam'' sumbru. Doare prea tare sa te gandesti ca poate esti prins intr o lume pe care nu o vrei si care si ea te respinge. Doare sa te gandesti ca poate chiar maine ar putea sa fie sfarsitul ''promis''...ca poate viata ta o sa fie ultima si nu o sa aiba continuitate ca ceilalti de inaintea ta care au reusit sa duca miracolul nasterii mai departe. Spun miracol, dar al nasterii si nu al vietii, pt ca viata inseamna mai mult decat a exista.
     Tu ai vrea sa stii cand iti este sfarsitul? sau ai prefera sa gandesti planuri de viitor care se vor infaptui sau nu? sa visezi...pana cand lumea pe care o visezi o sa devina lumea ta iar realitatea o sa fie doar un cosmar care se repeta...  Sunt prea pesimista? poate ca da, dar in afara de mn insumi care am in suflet dorinta de a spera, nu vad nimic care sa ma incurajeze sa mi doresc sa traiesc intr o lume ca asta iar tentatia retragerii intr o lume fictiva e din ce in ce mai atragatoare...

marți, 8 februarie 2011

               INGERI SI DEMONI....

        Ce este un inger? O fiinta ce face bine? Cineva care are ocazia sa faca bn si nu ezita sal faca? Dar si noi putem face bine, suntem oare cu totii ingeri?
       Dar un demon ce poate fi? Opusul ingerilor? Arunc acum aceeasi intrebare: suntem oare cu totii demoni pt ca putem face si noi ca ei? Sa.i imitam?
       INGERII... ma fac sa ma gandesc la magie, la un alb pur, la zambet,inconjurati de o lumina stralucitoare...
      DEMONII........ ROSUL OCHILOR.... HOTARAREA DIN PRIVIRE... si dorinta de razbunare continua.
      Cine esti TU? Ai in centrul sufletului un alb care se stinge treptat si este inconjurat de gri care tinde sa se extinda? Ce vei alege? Cei ce te vor intalni vor fi norocosi sau vor incepe sa simta frigul din inima ta? Lumea este un loc plin de oportunitati, daca ai noroc sar putea chiar sa ai sansa sa faci alegerile pe care ti le doresti. Inca mai  sunt bogatii care iti pot alimenta visele... mai sunt si alte fiinte pe care poti sa le folosesti cum vrei, ai ocazii nemaintalnite de a controla totul intr.un fel sau altul...
     Suna ca o reclama nu.i asa?   Pentru ca asta si este. O reclama pentru cei lipsiti de inima care nu vor sa mai faca nici o alegere pentru ca nu mai dau nici o sansa schimbarii in bine a lumii. Banuiesc ca au si ei drptatea lor de a nu mai crede ca mai exista vreo sansa ca totul sa redevina un paradis ce a fost candva... Si totusi de ce avem impresia ca cineva ne tine tot timpul pe o panza care nici nu ne tine sa nu cadem dar nici nu ne lasa sa ne rupem gatul? Ca cineva inca mai crede in noi in ciuda tuturor defectelor care ne caracterizeaza de cele mai multe ori?  Si acum bineinteles, intrebarea principala: DE CE? De ce nu suntem nici ingeri nici demoni, de ce suntem inconjurati de o oscilare continua de a alege, de a nu sti ce sa alegi sau, de cele mai multe ori sa facem alegeri care ne chinuie restul vietii? Ganditi.va asa: cu ce ne.am deosebi unul de celelalt sau mai bn zis , am fi in stare sa ne deosebim unul de celalalt daca ne.ar fi impusa inca din nastere sa facem ori bn ori rau, sa fim ori INGERI ORI DEMONI? pot presupune doar ca candva ne.a fost dat si darul acesta de a face din acest loc in care traim, un paradis. Si se pare ca ne.am pierdut acest drept. Este oare un regret total? Daca acest ''drept'' ne.ar fi fost impus inca de la nastere atunci nam pierde ceva si mai valoros? Ceva de care nu ne putem lipsi pentru ca e o parte vitala din noi, din sufletul nostru... LIBERTATEA... libertatea de a alege, triumful si bucuria sau chiar durerea si regretul de a sti ca este un lucru pe care vointa noastra la ales si nu altcineva. Ca suntem responsabili de faptele noastre, bune sau rele oricum ar fi ele?
     Durerea provocata de constiinta este enorma in unele cazuri este asemanatoare uneori  cu o viata in chinuri, o viata asemanatoare iadului... demonilor. Dar intotdeauna trebuie sa vezi si reversul situatiei: bucuria interioara si sentimentul de impacare cu tine insuti, senzatia ca ai sa prinzi aripi de atata bucurie, bucurie pe care ingerii o simt in fiecare clipa dar care in schimb nu se intampla din alegerea lor, ei doar isi fac meseria cat pot de bn.
   Chiar daca uneori e un sentiment coplesitor, de teama si de a nu putea ghici macar care ar fi rezultatul alegerii tale UNEORI, cred ca nu ne dam seama intotdeuna dar acesta e darul nostru. nu suntem nici ingeri nici demoni dar suntem aproape de fiecare dintre ei prin alegerile pe care le facem. Nu e usor sa.ti dai seama ce trebuie facut  ca sa ne fie bine tuturor doar in afara de lucrurile care pot oscila in viata ta. In afara de NEPREVAZUTUL care poate aparea in cursul vietii tale, mai sunt si lucruri clare pe care le.au stabilit cei dinaintea ta. Lucruri care sunt ''batute in cuie'' pentru ca tu sa ai un reper de la care sa pornesti cu hotararile pe care vrei sa le iei u insuti si nu pe care esti obligat sa le faci pentru ca nu ai o baza stabilita. Si inca ceva: ''faptul'' ca viata te obliga sa iei niste decizii ,,pe care nu ai  vrea de fapt sa le iei'', nu e decat o scuza pt alegerea facuta. Mai clar, cand ai sa te mai gandesti ca trebuie sa faci un lucru pt bunastarea ta sau a altora, gandestete mai bn! sunt multi altii in fata ta care sunt mult mai necajiti ca tn, si altii si mai necajiti ca ei s.a.m.d. Ceva se poate rezolva intotdeaua, undeva exista intotdeauna o solutie salvatoare care nu presupune neaparat ranirea altora pt ca u sa fii bn. Deci cu totii avem libertatea vietii pe care ne.o dorim , infaptuind.o nu neaparat ca ingeri sau ca demoni ci ca simpli oameni cu mii si mii de oportunitati.                                                             PWP. ALLY

vineri, 4 februarie 2011

sall, ce.ati mai facut? va dau un pont pt ziua de azi...nu e nevoie sa fii cineva k sa poti rade, sa poti zambi, s poti iubi...sau sa poti face pe cineva fericit. Ce i drept, fericirea e trecatoare, dar urmele unui suras nu dispar niciodata, knd vrei o sa ti aduci aminte de el, ramane intiparit in memorie. Acum depinde doar sa vrei..sa nu te lasi in panza tristetii si a nefericirii k nu aduce nimic bun.Asa k zambeste...si vei avea o zi mai buna.  E bn sa fii constient k viata nu e tocmai roz si nu prea ti permiti sa visezi dar...am zis nu prea, deci e bn pt corasonul tau sa mai si visezi din cand in cand pt k uneori doar visele ne tin in viata. Speranta, iubirea si iertarea...este nevoie ca toti sa invatam sa iertam, resentimentele si ura nu aduc decat mai multa ura si mult regret. Poate nu acum dar in cele din urma ramane doar regretul. Dorinta de razbunare e in noi, nu e nevoie de mult sa o aducem la suprafata si poate e un pic de satisfactie dar...e oare de ajuns? Cat iti mentine moralul o razbunare inqeiata si kt iti amaraste viata?
 Vorbesc acum intr un alt sens, acela al sinceritatii si nu al cuvintelor cu subinteles sau al poetilor. Incep sa inteleg k in viata mai trebuie  sa si iertam pt a putea merge mai departe, poate ne ia putin din mandrie sau din asa zisul respect de sine dar...in cele din urma noi suntem adevaratii invingatori knd nu ne lasam condusi de ea. Trebuie puterea de a merge mai departe si cu totii o avem , unii mai putin, altii mai mult, dar iertarea o avem in suflet din nastere. Razbunarea... o dobandim cu ''ajutorul'' lumii exterioare care uneori pare k nu lasa cale de intors...
  ''tine minte trei cuvinte de la baciul moldovan...nu cata iubiri secrete, un cioban e tot cioban...''  o lectie buna de meditare, poate candva ii voi putea aplica adevaratul sens si nu voi cauta ce nu se gaseste, totusi odata cu asta scade si speranta asa k... Stiu k e o cale dreapta prin care toate se pot face fara ranirea nimanui si care contine toate drumurile corecte pe care ar trebui sa le alegem. Dar pt  a o gasi trebuie sa gasesti mai intai drumul catre intelegere fata de tine insuti si apoi fata de ceilalti. Sa inveti sa fii atent la ei, sa ii urmaresti cand au nevoie de tine, sa i iubesti si sa i respecti. Apoi se va ajunge automat la tine si deci vei renunta la egoism k apoi sa ajungi tot unde te ar fi dus egoismiul, doar k in calea asta sunt inclusi si cei din jur, nu doar tu, si de data asta nu prin egoism ci prin cv mult mai multumitor. Desi in lumea in care traim nu prea iti mai arde sa nu fii egoist pt k toti se intorc knd mergi direct la ei, o roata tot se invarte, mai greu, mai usor...printr un Dumnezeu al fiecaruia dintre noi sau doar printr o banala soarta...ea exista. So...have a nice day!.
                                                                                                            kiss, Ally

joi, 3 februarie 2011

 Stiti...am realizat un lucru...viatza nu se intoarce inapoi oricat de mult ti ai dori. Oricat de mult ai vrea...nu poti sa te intorci inapoi, oricat ai vrea sa schimbi cv, nu poti si oricat ai vrea sa fie diferit...nu va fi niciodata la fel si nu poti sqimba asta .
   Viata nu iarta, nu iubeste, nu simte...nu e dumnezeu. Viata e...un mod de a trai, e timpul care trece si nu vine inapoi decat pt cateva secunde, minute...ore...doar in amintire atat cat sa ti arate k ai gresit in viata si nu te poti intoarce inapoi.
    Este oare suficient...?
    Nu stiu. Imi dau seama k dak golul pe care il aduce...o sa fie umplut de o acceptare tacuta.
    Ne ajunge o viatza ? o apreciem cum trebuie? ...nu...nu ne ajunge. Niciodata nu ne va ajunge cu adevarat cv kci din pakte suntem facuti sa cersim mereu mai mult si sa nu descoperim la timp ce avem nevoie de fapt. Doar....knd nu mai ai nevoie sau.... knd este mult prea tarziu. De ce? amare cuvinte. Poate dak nu ne ar preocupa atat sa punem intrebari am reusi sa facem viata sa ne iubeasca si sa fim si noi mai fericiti. Atunci nu am avea nevoie de mai mult timp, caci fiecare secunda ar fi un moment memorabil. Dak am sta sa ne gandim...kt din tot timpul pe care l am trait pana acum ni l putem aminti? kte momente au fost demne de lipsa intrebarii ''de ce?'' si au putut fi traite liber?
   Traim pentru viata sau pentru noi...? Traim noi sau traieste viatza in locul nostru?
   Cei mai trist.... e k nu se va schimba nimic nici de acum incolo...si o viata nu ne va ajunge niciodata sa ne traim egoismul...
Nu judek o persoana knd este mai copil sau poate prea matur...admira-l kci knd nu esti doar unul singur ai tinerete vesnica. Poate nu e doar varsta, fizicul sau modul de a gandi...este trecerea fiekrui anotimp peste arsita grea a vietii...nostalgia diminetilor sau poate apusurile tarzii...e...kiwi! ...poate dulce, poate acrisor...dar tot la inima merge si-i face bine;-)