Stiti...am realizat un lucru...viatza nu se intoarce inapoi oricat de mult ti ai dori. Oricat de mult ai vrea...nu poti sa te intorci inapoi, oricat ai vrea sa schimbi cv, nu poti si oricat ai vrea sa fie diferit...nu va fi niciodata la fel si nu poti sqimba asta .
   Viata nu iarta, nu iubeste, nu simte...nu e dumnezeu. Viata e...un mod de a trai, e timpul care trece si nu vine inapoi decat pt cateva secunde, minute...ore...doar in amintire atat cat sa ti arate k ai gresit in viata si nu te poti intoarce inapoi.
    Este oare suficient...?
    Nu stiu. Imi dau seama k dak golul pe care il aduce...o sa fie umplut de o acceptare tacuta.
    Ne ajunge o viatza ? o apreciem cum trebuie? ...nu...nu ne ajunge. Niciodata nu ne va ajunge cu adevarat cv kci din pakte suntem facuti sa cersim mereu mai mult si sa nu descoperim la timp ce avem nevoie de fapt. Doar....knd nu mai ai nevoie sau.... knd este mult prea tarziu. De ce? amare cuvinte. Poate dak nu ne ar preocupa atat sa punem intrebari am reusi sa facem viata sa ne iubeasca si sa fim si noi mai fericiti. Atunci nu am avea nevoie de mai mult timp, caci fiecare secunda ar fi un moment memorabil. Dak am sta sa ne gandim...kt din tot timpul pe care l am trait pana acum ni l putem aminti? kte momente au fost demne de lipsa intrebarii ''de ce?'' si au putut fi traite liber?
   Traim pentru viata sau pentru noi...? Traim noi sau traieste viatza in locul nostru?
   Cei mai trist.... e k nu se va schimba nimic nici de acum incolo...si o viata nu ne va ajunge niciodata sa ne traim egoismul...